1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:
Nume general: Broderia
Nume local:
a) Cusături/ cusut naţional, dar predomină broderie
b) cusăturile de pe bluze femeieşti şi cămaşă bărbăteşti se spune broderie naţională/ cusut naţional. Broderia este un termen general şi totodată este răspîndit pe tot teritoriul Moldovei.
Broderia este o modalitate tehnico-decorativă de împodobire a ţesăturilor cu acul şi aţa. Tradiţiile ei sunt de mare vechime în Moldova.
2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare:
Broderia se realizează cu acul, deci este un procedeu tehnico-decorativ de înfrumuseţare a ţesăturilor, a pieselor vestimentare din ţesătură, piele etc. Broderia s-a dezvoltat iniţial ca o îndeletnicire casnică a femeilor, care aveau de rînd cu alte ocupaţii şi sarcina de confecţionare a ţesăturilor de uz casnic, decorativ şi de ritual, pieselor vestimentare ţesute. Multe din acestea se înfrumuseţau prin broderie: Cămaşele femeieşti şi cele bărbăteşti, prosoapele de nuntă, prosoapele decorative pentru împodobirea locuinţei, prostirii de perete, feţe de masă, feţe de pernă, milieuri, batiste de nuntă, obiecte ca zestre etc. obiectele brodate se realizează cu multiple procedee tehnice sau puncte de cusătură: în urma acului, înaintea acului, cruciuliţe simple şi „bulgăreşti”, broderie netedă – „butuc” pe fire numărate, broderie netedă – liber desenată, „cheiţe”, punct de feston, lănţişor, cusătură peste fire, tiv cu puncte de găurele, punct bătrînsc etc. Comparativ astăzi femeile mai puţin brodează, au dispărut unele procedee tehnice ca broderia „butuc” pe fire netede, punctul bătrînesc etc.
Numai pentru mijlocul sec. al XX-lea s-au înregistrat cîteva noi tehnici de broderie, apărute sub influenţa unor curente de cultură streină, aşa ca: broderia liberă cu motive naturaliste şi culori aprinse cusute pe ţesături industriale – (atlas, bumbac) în cruciuliţe simple sau „bulgăreşti”. O altă influenţă a fost broderia „sculpturală” cu aplicaţii de diferite ţesături colorate cu motive vegetale, avimorfe, apoi „broderia cu ac persan” cu laţuri pe faţă. Ultimele două variante nu au prins rădăcini şi în curînd au dispărut. A rămas şi continuă să fie practicată broderia netedă liber desenată a motivelor vegetale în culori vii, broderiile albe cu tăieturi – „rişelie” etc.
Dar anume broderia netedă „pe fire numărate” – numită „albă”, „butuc”, care prezintă o segmentare a desenului în dunguliţe înguste de 2-4 fire de una-două culori formează modalitatea tehnico-decorativă de bază datorită căreia putem identifica broderiile tradiţionale moldoveneşti.
De asemenea la formarea unui sortiment bogat de valori patrimoniale a contribuit broderia în cruciuliţe, căreia se zice „broderie sau cusătură naţională”. Anume aceste procedee tehnice ale broderiei au stat la baza decorului multor atribute de înfrumuseţare: a locuinţelor (milieuri, feţe de masă, feţe de pernă, prosoape, ştergare etc.), a atributelor vestimentare (cămăşi femeieşti, bărbăteşti, bondiţe, batiste), a atributelor de ritual (ştergare, prosoape, năfrămiţe, feţe de masă etc.).
Asortimentul mare de piese brodate pe pînză de casă de bumbac, in, lînă se datoreşte în primul rînd dezvoltării pe larg a industriei casnice, cînd fiecare femeie încă de mică se învăţa să brodeze, să croşeteze, să ţese. Pe umerii femeii stătea sarcina să-şi îmbrace familia, locuinţa, să pregătească atributele de ritual etc. Cea mai mare atenţie era dată broderiei costumului, cămaşelor, iilor de sărbătoare, care cere o perfecţiune ireproşabilă. Broderia se realizează în cruciuliţe sau neted – „butuc” pe fire numărate. Desenele prezintă compoziţii complicate ale „altiţei”, „încreţului”, „rîurilor”, deobicei de 1-3 culori. Motivele ornamentale prezintă lumea elementelor geometrice, fitomorfe stilizate, aviomorfe, cosmomorfe etc.
Procedeele tehnice ale broderiei şi motivele ornamentale în mare parte prezintă anumite mesaje comunicative cu privire la nivelul artistic, tradiţii şi continuitatea lor.
3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:
Astăzi broderia ca modalitate de decorate a pieselor textile, care era o îndeletnicire a fiecărei femei în trecut, în comunităţile rurale s-a redus mult. Broderia artistică este continuată de femei amatoare, se predă în şcoală la lecţiile de educaţie tehnologică. Unele meşteriţe iscusite îşi desfăşoară o afacere comercial-economică din acest gen de artă. Sunt unele sate unde femeile se ocupă cu broderia ca meşteşug: la Edineţ, Calaraşi, Căuşeni, Soroca. Un centru de valorificare a tradiţiilor vestimentare bogate, cu nivel tehnico-artistic înalt de broderie manuală şi de maşină este întreprinderea meşteşugărească „Casa Cristea”, care realizează costume naţionale scenice femeieşti, bărbăteşti, pentru copii şi piese moderne.
4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:
La etapa actuală broderia ca gen de creaţie artistică atît în mediul rural cît şi în cel urban s-a redus mult, cu excepţia unor femei amatoare şi meşteriţe, care îşi au un venit din această îndeletnicire. Se brodează de copiii din şcoli la lecţiile de educaţie tehnologică (1 oră pe săptămînă), care este foarte puţin pentru a deprinde procedeele tehnice, a însuşi ornamentica şi m.a. Unele motive, care au adus la aşa situaţie este reorientarea cetăţenilor la obiecte industriale mai ieftine, completarea timpului cu diferite activităţi computerizate, lipsa de timp pentru lucrul de creaţie atît a tinerilor cît şi a mamelor, bunicuţelor, care ar putea să-i înveţe. Totodată are loc un proces de uitare şi părăsire a tehnologiilor seculare (punct bătrînesc, broderia netedă – „butuc”, „albă” pe fire numărate, „şabacul”, „cheiţele”, găurică decorativă în formă de „Ж”, „X” etc.
Se folosesc mai des punctele de cusătură „broderia netedă” după desene liber desenate, cruciuliţele, „lănţugelul, găurica simplă, „punctul în urma acului” etc.
5. Data inventarierii, specialistul:
16.01.2011 Elena Postolachi, cercetător ştiinţific coordonator Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
6. Referinte la literatura, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate in comunitate, materiale de arhiva, diferite imagini:
Зеленчук В.С. Молдавский национальный костюм. Кишинев, «Тимпул», 1983.
Ciocanu M. Ştergare moldoveneşti. Catalog colecţiile muzeului. Lyceum, Chişinău, 2003.
Tcacenco N., Bogdan A. Gala costumului popular. Chişinău, Balacron, 2006.
Думитриу В.М., Зеленчук В.С. Костумул национал молдовенеск. Кишинев, 1975.
Кара-Васильева. Полтавська народна вишивка, Наукова думка, 1983.
Dunăre N. Broderia populară românească. Meridiane, Sibiu, 1985.
**** O bogată colecţie de piese brodate se află în patrimoniul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
