Ministerul Culturii
al Republicii Moldova

Covorul

1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:

Nume general: Covor, covoare

Nume locale: se atribuie tuturor categoriilor de ţesături groase de lînă sau semilînă de proporţii mari cu ornament „ales” din fire colorate, avînd faţă netedă sau pufoasă.

Covor este denumirea unui grup mare de covoare, netede sau pufoase din Moldova, care au anumite proporţii medii (2-3 m x 1,5-1,8 m) şi respectiv ornamentul şi compoziţia.

Covorul prezintă piesa textilă decorativă de bază folosită la împodobirea pereţilor locuinţei şi a podelelor. Respectiv funcţia îşi au ornamentul, culoarea, proporţiile.

Covoarele se produc şi se folosesc în toate satele din Moldova şi pretutindeni la toate etniile vecine şi îndepărtate, care au fire textile şi tradiţii ale ţesutului manual.

Diferă decorul, parţial tehnica de lucru, denumirea lor: „khilim” – la ucraineni, bolgari; „koвёр” – la ruşi etc.

Predomină covoare netede cu 2-1 feţe, flanşate – cu 2 feţe şi pufoase legate cu noduri – cu 1 faţă;

2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare:

Covoare sunt denumite în R.Moldova în general ţesăturile groase de lînă netede sau pufoase alese pe fire numărate. Din categoria covoarelor se întîlnesc şi fac parte: scoarţa, chilimul, războiul, covorul, pologul, cerga etc.

Fiecare din acestea au anumite particularităţi ornamentale, tehnice şi proporţionale. Comun pentru ele că ornamentul lor „se alege” cu fire colorate, dar diferă tehnica de confecţionare, proporţiile, compoziţia ornamentală, structura facturală, zona de răspîndire şi funcţia lor în casă. Grupa „covoare” predomină peste tot, şi ozoarele au denumirea de „Tureţca”, „Pluşul”, „Persiţca”, „Podnosul” şi m.a., care demonstrează unele influenţe ale compoziţiilor de pe covoarele orientale.

„Război” este răspîndit la nordul şi centrul Moldovei. Acestea sunt covoare mari (3,5-4,5 m x 2-2,8 m), se atîrnă în casa mare pe peretele central, au compoziţia ornamentală completată cu motive unghiulare numite „colţare” şi au 2-3 chenare late.

„Războaiele” au 2-3 cîmpuri diferit colorat. Mai răspîndite denumiri ale compoziţiilor ornamentale sunt „Bucheţii”, „Podnosul mare”, „Laleaua”, „Şapte fraţi”, „Umbra”, „Coroniţa miresei” şi m.a., care au chenare care se numesc „margine naţională”, „potcoava”, „merele”, „căpşuna”, „trandafirii” etc.

Reieşind din tehnica de lucru, dacă la nordul şi centrul ţării covoarele se aleg „fir cu fir” pe stativ vertical şi sunt late, ţesătura deasă şi groasă bătută cu un cheptene greu de lemn, apoi la sudul Moldovei tot confecţionează covoare, dar în trei iţe pe stative orizontale şi spun local că „ţese covorul”. Aici un rînd de fondal se ţese simplu, iar în alt rînd respectiv desenul se alege numai pe porţiunea desenului şi se îndesesc firele cu spata. Covoarele la sud se ţese pe părţi în lungime (centrul şi 2 lungimi), care apoi se coase împreună. Aici covoarele se numesc „polog”, „pilcă”, sunt mai uşoare şi au o singură faţă. Predomină fondaluri negre şi compoziţii florale.

Din epoca medievală au fost răspîndite covoare de tip „scoarţă”, care se deosebesc prin înaltă calitate tehnico-facturală netedă cu două feţe, „alese în găurele”, „în spărturi”; „ales ciuruit”, avînd o gamă cromatică redusă şi caldă bazată pe coloranţi vegetali naturali, şi pegmenţi minerali. Deseori era compusă din 2 laţi, avea motive ornamentale ce exprimau „pomul vieţii”, buchete mici de flori, păsări etc. pe fondaluri colorate (verde, arămiu, roz, cafeniu...) şi chenare înguste.

Grupa de covoare înguste „chilim” (0,8-1x1,5-3m) erau ţesute pe stative orizontale cu compoziţii din motive geometrice şi fitomorfe stilizate. Chilimurile sunt răspîndite în satele cu populaţie moldo-ucraineană. Cu ele acoperă peretele de lîngă pat, între ferestre.

În trecut în Moldova erau răspîndite şi covoare „miţoase” cu o faţă – covoare legate cu noduri cu fire lungi de 3-4 cm, cu desene geometrice, numită „cergă”, „şergă”, covor cu şiuchiuri „covor miţos”. Aceste covoare aveau mai mult caracter util, se aşterneau pe cuptor, paturi, podea, iarna pe sanie pentru a menţine căldura. În raionul Făleşti, Rîşcani ele ajunsese la un nivel înalt de dezvoltare, avînd frumoase compoziţii ornamentale, cromatică bogată, folosindu-se şi pe perete în camera de locuit. Deşi la confecţionarea lor se utilizau deşeuri rămase de la alesul covoarelor netede, astăzi ele sunt pe cale de dispariţie.

3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:

Toate tipurile de covoare menţionate se utilizează în decorul casei, în componenţa zestrei ca daruri în ritualul funerar, respectiv în toate comunităţile rurale, unde se şi confecţionează.

4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:

Cercetările multor colecţii de covoare mărturisesc o mare diversitate de forme şi expresii culturale irepetabile, nici un covor nu se repetă cu altul. Dacă în sec. al XIX-lea – prima jum. a sec. al XX-lea nu era casă fără covoare manuale, astăzi situaţia confecţionării şi utilizării lor s-a redus mult. Foarte puţine femei practică alesul de covoare. Covoarele moldoveneşti manuale, care s-au produs în sec. al XX-lea sunt înlocuite cu covoare industriale din fire îmbinate, iar o mare parte de covoare manuale în ultimii 15 ani au fost exportate lunar peste hotarele ţării de către firme private. Dacă nu va fi conştientizat factorul valorilor naţionale, îndeosebi că covorul este piesa de bază în creaţia populară, şi dacă nu se vor lua măsuri de conservare, valorificare şi dezvoltare ca ramură economică şi de creaţie, arta covorului moldovenesc este ameninţat spre dispariţie.

5. Data inventarierii, specialistul:

2.01.2011 Elena Postolachi, cercetător ştiinţific coordonator Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, doctor în ştiinţe istorice, etnolog.

6. Referinte la literatura, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate in comunitate, materiale de arhiva, diferite imagini:

Гоберман Д.М. Ковры Молдавии. Кишинев, 1960.

Жук А.К. Украïнський радянський килим. Киïв, 1973.

Зеленчук В., Постолаки Е. Коворул молдовенеск (на молд., русск., англ.). Кишинев, 1990.

Постолаки Е.А. Ворсовые ковры Молдавии// Этнография и искусства Молдавии. Кишинев, 1972 стр.

Постолаки Е.А. К вопросу классификации молдавских ковровых изделий XIX – нач. XX в// Известия АН МССР. Серия обществ. наук, 1983, № 1, стр.

Постолаки Е.А., Калашникова Н.М. Коворул молдовенеск. Кишинев, 1985.

Постолаки Е.А. Молдавское народное ткачество (XIX – нач. XX в.). Кишинев, Штиинца, 1987.

Реммерь Т. Альбом узоров молдавских ковров. Кишинев, 1912.

Сидорович С.Й. Художня тканина захiдних областей УССР. Киiв, 1979.

Stoica G., Postolachi E. ...De la fibră la covor. Bucureşti, 1998.

Cascanian S.N., Zaharia I. Covoare manuale din noduri: Îndrumări practice. Bucureşti, 1965.

Subscribe to Fluxuri Distribuţie
9999999999999999999