1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:
Nume general: Păretare
Nume locale: În dependenţă de starea social-economică a familiei, funcţia camerelor în calitate de păretare se foloseau câteva tipuri de păretare-ţesături decorative şi păretare alese în tehnica covorului, care se deosebeau după factura ţesăturilor, desen şi culoare, tehnica de confecţionare. Acestea sunt: ţesături simple în vrâste; păretare în pătrăţele (cadrilate); păretare ţesute „iţat” cu desen factural programat prin nividire; păretare „alese”; păretare „ridicate” cu speteaza; păretare brodate. Toate tipurile de păretare se atîrnau mai jos de covor, pînă la pervazul ferestrelor, sub cuierul de haine şi a. păretarele au în primul rînd funcţie utilă şi se întîlnesc la toate etniile.
2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare:
Mai bogate în decor şi preţioase se socoteau „păretarele alese” cu motive simbolice, (pomul vieţii, spicul, zeiţa-pasăre, vazonul, trandafirul etc.).
O mare varietate cromatică şi de diferite îmbinări şi proporţii sunt „păretarele cadrilate”, ţesute în 4 iţe cu pătrăţele din 2-5 culori, foarte frumos îmbinate, cu aceleaşi dungi în urzeală şi băteală, care întretăindu-se formează patrate de diferite mărimi-integrale şi segmentate. Denumirile acestor păretare erau: „cadrel”, „păretar în obloane”, „păretar în ochiurele”, „păretar în cărticele”, „cadrelaş”, „macat”, „lat în cadrel”, „ţol în gratii”, „gratci” şi a. În ţesutul păretarelor cadrilate întîlnim deosebiri zonale. La nordul republicii se foloseau des păretare cadrilate în două culori (vişiniu cu negru sau alb, verde şi alb etc.), ţesute în 4 iţe ca la sudul ţării, însă aici la sud „macaturile” cadrilate aveau pătrăţele în rame de fire albe, galbene. Atît la nord cît şi la sud pe păretarele cadrilate curat de lînă în două culori pe pătratele unicolore se broda sau se „alegea pe speteaza” diferite motive: păhăruţe, merişoare, trandafiraşi, alte flori şi figuri geometrice. Ca şi covoarele, ţesăturile decorative – păretarele cadrilate nu se repetă după culoare, felul lor de îmbinare, mărimea figurilor etc. În una din expediţii în s. Zăgăicani r-nul Criuleni în incinta biserici au fost numărate circa 35 modele de păretare cadrilate dăruite de populaţie bisericii, şi unele fotografiate, care mai apoi aflasem că au fost distruse de umezeală.
Din a doua jumătate a sec. al XIX-lea în Moldova pe larg se folosesc în calitate de păretare ţesături decorative ţesute din lînă şi urzeala de bumbac în baza sistemului programat de nividire. Ele se numesc ţesături „iţate”, „în nividitură” – macat cu desen geometric factural pe două feţe. Motive geometrice obţinute în urma nividirii şi respectiv lucrului cu tălchigii poartă diferite denumiri: „bobul”, „zăhărelul”, „laba mîţei”, „suveica”, „floarea răsăritei”, „holbura”, „rasa popii” ș.a. Multe motive sunt influenţate de ţesăturile industriale. Din astfel de „macaturi iţate” la sudul Moldovei se coase feţe de „iorgane” şi feţe de perne de perete „duşeguri”.
În calitate de păretare pretutindeni în Moldova poţi întîlni şi ţesături decorative de lînă cu ornamentul în formă de vrîste îmbinate diferit (simetric, asimetric, în diferite grupe cu elemente de trecere etc.), care poartă denumirea de „păretare vrîstate”, „în vrîste”, „în vărgi”, „în scaune”, „îngusturile” ş.a.
Vrîstele prezintă dungi înguste de diferite culori, îmbinate după legea – contrastelor rece – cald.
3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:
Păretarele funcţional sunt utilizate pretutindeni, ele în primul rînd au funcţie utilitară, igienică, de menţinere a căldurii şi totodată estetică. Se folosesc îndeosebi în camerele de locuit. Păretarele alese la nordul, iar brodate mai mult la sudul Moldovei, cadrilate, vrîstate, iţate – pretutindeni.
4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:
Astăzi cu mult mai puţin se ţese manual prin sate, necătând că funcţia păretarelor continuă, însă locul lor e ocupat de alte ţesături: rumbe, lăiceraşe, ţoluri.
5. Data inventarierii, specialistul:
3.01.2011 Elena Postolachi, cercetător ştiinţific coordonator Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, doctor în ştiinţe istorice, etnolog.
6. Referinte la literatura, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate in comunitate, materiale de arhiva, diferite imagini:
Постолаки Е.А. Молдавское народное ткачество (XIX – нач. XX в.). Кишинев, 1987.
Stoica G., Postolachi E. ...De la fibră la covor. Bucureşti, 1998.
B)**** O bogată colecţie de păretare se află în patrimoniul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
