Patrimoniul cultural imaterial al Republicii Moldova este unul dintre pilonii pe care se sprijină cultura şi identitatea ţării. Această moştenire, numită de specialişti „cultura tradiţională”, la nivel internaţional, a fost recunoscută ca parte din patrimoniul cultural şi a devenit subiect al politicilor culturale. „Patrimoniul cultural imaterial” („intangible cultural heritage”, engl.), în opinia UNESCO, e strâns legat de cel material, iar de păstrarea artelor tradiţionale, a cunoştinţelor, abilităţilor, instituţiilor sociale şi culturale tradiţionale depinde păstrarea identităţii noastre în condiţiile globalizării.
Republica Moldova este printre cele peste 130 de ţări din toată lumea care a ratificat Convenţia privind Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial din 2003 şi s-a angajat să elaboreze cadrul legislativ, să inventarieze patrimoniul cultural imaterial şi să ia măsuri de salvgardare pentru a fi transmis către generaţiile viitoare.
Statul Republica Moldova a elaborat cadrul legislativ în domeniu – Legea privind Protejarea Patrimoniului Cultural Imaterial (29 martie 2012, 20.04.2012 în MO Nr. 76-80 art. Nr.: 255) şi alte acte normative regăsite pe acest site. Prin instituţiile abilitate, va lua măsuri pentru salvgardarea acestui patrimoniu, pentru ca managerii culturali, cercetătorii şi comunităţile, în primul rând, să fie conştienţi de patrimoniul lor, să îl documenteze, promoveze, valorifice întru bunăstarea societăţii şi să îl transmită mai departe. Salvgardarea patrimoniului cultural imaterial înseamnă recunoaşterea lui în cadrul societăţii şi asigurarea viabilităţii acestuia în sânul comunităţilor. Anume comunităţile trebuie să fie beneficiarele măsurilor de salvgardare, ele însele participând activ la inventarierea acestui patrimoniu.
Pentru implementarea noilor politici, Ministerul Culturii a creat în noiembrie 2009 o comisie de experţi – Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, care coordonează realizarea politicii de stat în domeniul protejării patrimoniului cultural (art. 13, 3). De asemenea au fost regândite priorităţile Centrului Naţional de Creaţie Populară, numit de acum încolo – Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Patrimoniului Cultural Imaterial, care asigură aplicarea politicilor de protejare în teritoriu (art. 13, 4).
În 2012 a fost aprobat de Ministerul Culturii şi publicat "Registrul Naţional al Patrimoniului Cultural Imaterial al RM. Volum A." Registrul ia la evidenţă de stat elementele patrimoniului cultural imaterial. Este unul din instrumentele de bază pentru măsurilede salvgardare, care va fi alcătuit din 2 volume, al doilea fiind consacrat diferitor acomunităţi etnice conlocuitoare pe teritoriul RM. Primele 50 de elemente înscrise în Registru au fost documentate şi incluse în cadrul Proiectului Pilot Pilot privind elaborarea registrului naţional al patrimoniului cultural imaterial al Republicii Moldova, în concordanţă cu Convenţia Internaţională privind Salvgardarea Patrimononiului Cultural Imaterial din 2003, cu sprijinul financiar al Biroului UNESCO de la Moscova.
