„Dacă ştii să-ţi respecţi partea ta de cultură, vei şti să-i accepţi şi să-i respecţi pe alţii.
Sunt cinci ani deja de când Republica Moldova a ratificat Convenţia UNESCO privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial. Cu această ocazie, pe 11 martie, Ministerul Culturii, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Comisia Naţională a Republicii Moldova pentru UNESCO şi Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală au organizat conferinţa ştiinţifică „Elaborarea Registrului Naţional al Patrimoniului Cultural Imaterial al Republicii Moldova: propuneri, realizări, perspective”.
În acest context, specialiştii au elaborat deja 50 de dosare de patrimoniu pentru 50 de elemente care vor fi incluse în lista de stat. Tot pe 11 martie a fost lansat şi site-ul patrimoniuimaterial.md. Evenimentul s-a înscris în proiectul-pilot Elaborarea Registrului Naţional al Patrimoniului Cultural Imaterial al Republicii Moldova în acord cu prevederile Convenţiei UNESCO privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, susţinut financiar de către Biroul regional UNESCO de la Moscova pentru Azerbaidjan, Armenia, Belarus, Republica Moldova şi Federaţia Rusă, în consultanţă cu Comisia Naţională a Republicii Moldova pentru UNESCO.
Despre importanţa elaborării acestui registru şi despre cum poate Europa să ne ajute să ne păstrăm şi să ne valorificăm patrimoniul cultural naţional, ne vorbeşte Varvara Buzilă, doctor în etnologie, directorul adjunct al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
– O să vă rugăm să ne spuneţi de ce este importantă elaborarea unui registru al patrimoniului imaterial?
– În a doua jumătate a sec. XX, statele şi organismele internaţionale au început să formuleze concepte privind, mai întâi de toate, aprecierea patrimoniului imaterial, iar apoi să elaboreze instrumente privind protejarea acestuia. Primii au fost japonezii şi trebuie să menţionăm, în aceste clipe grele pentru poporul japonez, că suntem cu sufletul alături de ei. Japonezii au formulat în legile lor definiţii clare şi modalităţi foarte exacte privind fiecare domeniu al patrimoniului. Ulterior, şi în Europa conceptele japonezilor au prins bine. În 2003, UNESCO a emis Convenţia privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial. În 2006, la 24 martie, Republica Moldova a semnat şi a ratificat această convenţie. Au trecut cinci ani de zile de când am aderat la conceptele şi definiţiile patrimoniului cultural imaterial şi beneficiem de instrumentele gândite de comunitatea internaţională în acest sens. Plus la toate, ne-am obligat să implementăm pe teritoriul nostru prevederile convenţiei UNESCO.
– Ce presupune patrimoniul cultural imaterial?
– În el intră tot folclorul nostru literar: poveşti, legende, basme, colinde, folclorul muzical, folclorul coregrafic, obiceiurile, cunoştinţele despre om, natură şi cosmos, instituţiile noastre tradiţionale, meşteşugurile, alimentaţia, practic, tot ce a însemnat cunoaştere şi transmiterea ei pe calea oralităţii din generaţii în generaţii. Este o bogăţie foarte mare, care până în 2003 nu era bine structurată nici într-un document de o asemenea importanţă. Statele parte ale acestei convenţii au început să administreze patrimoniul din ţările lor, au elaborat legi privind protejarea acestuia, au organizat diferite structuri care se ocupă de inventarierea şi promovarea patrimoniului, de transmiterea lui, de pregătirea cadrelor în acest domeniu etc. Tot din Convenţie rezultă o obligaţie foarte importantă: de a lua în evidenţă toată această bogăţie, a înscrie elementele patrimoniului cultural, fie material sau imaterial, într-un registru de stat.
– La sfârşitul anului 2010 ne-aţi vorbit despre includerea în lista patrimoniului protejat de UNESCO a obiceiului colindatului în cetele de flăcăi, care este soarta acestui dosar în prezent?
– Acest dosar mai este în lucru. Pentru a putea merge mai departe, trebuie să publicăm Registrul Naţional al Patrimoniului Cultural Imaterial, noi îl avem, deocamdată, doar în versiune electronică. Va fi nevoie ca acest registru să fie editat într-un tiraj foarte mare, încât să ajungă pentru toate raioanele şi instituţiile noastre, pentru toţi cei care vor fi implicaţi în a proteja patrimoniul şi, bineînţeles, se lucrează la pregătirea dosarului obiceiului colindatului în ceata bărbătească. Am publicat cartea „Colindatul de ceată bărbătească” în care am încercat să explicăm cititorului ce înseamnă să înaintezi în Lista Reprezentativă UNESCO un element foarte important pentru un stat, precum pentru noi este colindatul în ceata bărbătească, şi am arătat care sunt mecanismele şi obligaţiile. Plus la toate, fiecare dintre autori a pus în valoare un anume aspect al acestui obicei: cât este de vechi, ce areal are, cât de mult a fost răspândit şi ce valori a comportat, ce a însemnat în satul tradiţional, ce înseamnă astăzi acest obicei, în ce comunităţi e viabil, cine sunt cei care îl promovează, pentru că toate aceste momente sunt importante atunci când UNESCO examinează acest dosar de patrimoniu şi dă un verdict: merită sau nu merită.
„Bulgaria, ne propune să înaintăm împreună în lista UNESCO tradiţia Mărţişorului”
– Am vorbit mult despre colindatul în ceata bărbătească, dar îmi dau seama că, indiferent care va fi rezultatul, nu vă veţi opri aici şi veţi propune şi alt element spre aprobare. Care ar fi acest element foarte reprezentativ pentru poporul nostru care ar merita inclus în lista patrimoniului imaterial ocrotit de UNESCO?
– În momentul în care Republica Moldova şi-a anunţat intenţia de a se integra în comunitatea europeană, au fost utilizate toate posibilităţile existente în acest domeniu sau posibilităţile utilizate de alte state pentru a fi cunoscute în lume, pentru a-şi demonstra valoarea lor în respectiva comunitate. Astfel, şi la noi se încearcă a fi folosite aceste pârghii şi înaintarea unor elemente în listele UNESCO este o posibilitate foarte eficientă pentru a promova ce avem noi mai important ca identitate, iar patrimoniul cultural imaterial ne reprezintă cel mai mult, atât la nivel de comunitate, la nivel de regiune, cât şi într-un context mai mare. Al doilea an la rând deja, Bulgaria ne propune să înaintăm împreună în lista UNESCO tradiţia Mărţişorului. Ştiţi bine că noi suntem ţara cea mai de răsărit care respectă această tradiţie, pentru că, în rest, toate ţările balcanice au această tradiţie a Mărţişorului şi fiecare o valorifică într-un mod diferit. Bulgarii au fost întotdeauna foarte ataşaţi de această sărbătoare şi actualmente, dacă cineva va merge în Bulgaria, va rămâne foarte încântat de faptul cât de mult se mândresc şi cât de sincer trăiesc ei această simbolistică a Mărţişorului. Fiecare bulgar poartă la mână câte 5-7 mărţişoare, la fel în piept. Pe toate instituţiile lor publice, case, atârnă mărţişoare, iar în luna aprilie bulgarii îşi scot mărţişoarele şi le agaţă de copaci. Este o privelişte nemaipomenită: aceste mărţişoare joacă în bătaia vântului, creând impresia că pomii au rodit aceste simboluri. Bulgarii au un marketing de promovare a imaginii ţării, care ne poate servi drept exemplu şi nouă: cum am putea să facem dintr-un obicei o imagine foarte clară a ţării şi o emblemă. Pretutindeni unde au deschis bulgarii magazine, hoteluri, restaurante în afara hotarelor ţării le-au numit „Marteniţa”. În principiu, ei şi-ar fi dorit să înainteze singuri acest simbol în lista patrimoniului UNESCO, dar nu pot, pentru că în acest capăt al spaţiului suntem noi, care tot mizăm pe mărţişoare. Observaţi că noi le purtăm mai mult decât alte state, până înfloresc pomii, avem unul dintre cele mai vechi festivaluri din spaţiul nostru, care se numeşte „Mărţişor”, despre care lumea ştie şi îl respectă, plus la toate, ţinem la această sărbătoare. Deci, am fi nişte parteneri foarte buni într-un proiect internaţional UNESCO, pentru că şi UNESCO acceptă mai uşor dosare de patrimoniu atunci când ele sunt transfrontaliere, multinaţionale. Am văzut elemente înaintate de cinci sau chiar şapte ţări şi e o sărbătoare mondială atunci când mai multe ţări optează pentru unul şi acelaşi element. Dacă ştii să-ţi respecţi partea ta de cultură, la sigur că vei şti să-i accepţi şi să-i respecţi pe ceilalţi, care la fel sunt ca şi tine, cu o demnitate foarte clar reprezentată şi din punct de vedere cultural.
„Principalii în acest proces sunt oamenii purtători de folclor”
– Ce alte elemente ale culturii noastre ar mai putea fi înaintate în această listă?
– Reprezentanţi din domeniul culturii au optat pentru a înainta în repertoriul patrimoniului protejat de UNESCO horele de la sud, spre exemplu. Alţii au optat pentru obiceiul pluguşorului ca o istorie a pâinii, care, la fel, ne reprezintă pe noi, că suntem o cultură agrară şi am creat o diversitate foarte mare a pâinii de ritual, avem peste 200 de forme ale pâinii de ritual şi acest obicei al pluguşorului este străvechi şi a educat generaţii de plugari, care are numeroase semnificaţii, şi ar fi pentru noi un dosar foarte important. Domnul doctor Constantin Rusnac, secretar general al Comisiei Republicii Moldova pentru UNESCO, a propus să înaintăm naiul ca instrument, această convenţie are în vizorul ei şi instrumentele muzicale, cele care generează muzica. Lista este deschisă şi depinde foarte mult de societatea noastră, dacă va dori să înaintăm şi de acum încolo alte obiceiuri, alte elemente muzicale, coregrafice, literare. Este foarte important ca oamenii, purtători de folclor, să ţină la acest element, să-l păstreze, ei să fie esenţialii în acest proces, pentru că festivalurile pe care le facem, spectacolele pe care le organizăm, toate aceste forme culturale sunt importante, dar nu e bine să devină dominante. Principalii în acest proces sunt oamenii purtători de folclor, comunităţile care se identifică prin aceste elemente şi, bineînţeles, toate mijloacele aplicate de comunităţi pentru a întreţine viabilitatea elementelor. Este încă mult de lucru, dar mă bucur că, în cele din urmă, se înţelege mult mai bine şi mult mai clar, atât politica UNESCO în domeniu, cât şi faptul că a înainta un dosar sau a fi candidat cu un element la UNESCO nu e atât de uşor. Noi suntem încă o cultură a oralităţii. Dar a dori să înaintezi un element în lista UNESCO înseamnă să mobilizezi întreaga societate, care trebuie să-şi dorească acelaşi lucru şi să participe. Numai atunci avem şanse ca respectivul element să intre în lista UNESCO şi prin asta să devenim cunoscuţi în lume ca purtătorii şi reprezentanţii unei culturi valoroase.
– Vă dorim succes în realizarea tuturor obiectivelor propuse.
– Vă mulţumesc!
Liliana POPUŞOI
Flux, ediţia de Vineri Nr. 201110 din 18 martie 2011
http://www.flux.md/articole/11505/
