Faunoterapia

1. Identificare: nume general, local, definitie scurta, circulatie, similitudini transfrontaliere:   

Nume locale: organoterapia, faunoterapia, animaterapia, tratarea cu produse animale, peşti, insecte, leacuri animale.

Organoterapia este ansamblul metodelor de tratare cu produse de origine animală.

Organele şi ţesuturile diferitelor specii de animale, păsări, peşti şi insecte în scop curativ se utilizau înca din antichitate. Poporul nostru a cunoscut de timpuriu numeroase metode şi recete de obţinere a medicamentelor din diferite organe ale animalelor, păsărilor şi insectelor.Tratamentul cu produse ale faunei se practică până astăzi cu precădere în regiunile rurale.

2. Caracterizare: descriere, functii, aspecte morfologice, mod de manifestare:

Produsele de origine animală erau folosite aproape în fiecare domeniul al medicinei populare, având efecte spectaculoase asupra organismului uman şi tratând chiar unele boli ce se credeau incurabile, ca de exemplu cancerul de piele sau de sân.

Cu ajutorul faunoterapiei se tratează astăzi depresia, autismul, sindromul Daun, unele tulburări ale activităţii creerului, aritmia, urmările infarctului şi accidentului cerebral vascular.

Însuşi prezenţa animalului are acţiune terapeutică asupra omului prin fonul energetic care-l emană. Chiar dacă acţiunea benefică a animaterapiei a fost dovedită ştiinţific abia în anii 70, ai sec. trecut, poporul intuise de timpuriu efectul terapeutic şi apotropaic pe care-l aveau animalele asupra sa şi deseori se recomanda de ţinut în casă o pisică sau un câine, pentru a se feri de boli, sau de a-i da câinelui să lingă rana bolnvului.

În afară de animale şi organele lor, erau utilizate cu success în medicina populară păsările, peştii, insectele şi chiar excrementele lor.

Printre produsele de origine animală utilizate în terapeutica populară se numără: animalelele întregi spintecate de viu, organele interne (ficat, inimă), sângele, grăsimea, blana şi laptele.

Aceste forme empirice de tratament puteau trata răni, buboaie abcese şi multe procese inflamatorii; deasemeni se foloseau în scopul încălzirii organelor traumate, oprirea scurgerilor de sânge şi în fracturi.

Din păsări se utilizau mai frecvent cucul, privighetoarea, vrabia, puii de găină; din insecte: păiangenul, furnicile, păduchii de lemn sau om ş.a. 

La baza acestor metode de tratament ca şi în cazul homeopatiei stă principiul asemănătorul se vindecă prin asemănătror şi multe boli erau vindecate prin simpla asemanare a numelor (broasca amfibie vindeca broasca boala), sau analogiei culorii (pasari, animale de culoare neagra vindecă boli care se asociază cu această culoare). În acest sens: buba-neagra se vindeca aplicând peste ea pielea unui pui negru cu tot cu pene; inima şi sângele de porumbel se dă de mâncare celor ce sufereau de bătaie de inima (brahicardie, trahicardie); împotriva podagrei se folosesc râme, pentru ca acestea se strâbmă ca şi picioarele bolnavului.

Destul de frecvent se utilizau grăsimile (cârtiţa, păsari, porc), laptele, blana (caine, urs) şi lâna.

Un panaceu în tratarea diferitor boli era broasca. Cu ea se putea trata numeroase boli de piele, de ochi, de gât, dureri de măsele, frigurile; mai putea uşura naşterea şi chiar se încerca a se trata inflamaţiile cerebrale.

Cu grăsimea de broasca se ungeau durerile de încheieturi, reumatismul, bolile de ochi; grăsimile de păsari tratau racelile sezoniere (untura de gâsca se beea cu lapte); grăsimea de bursuc şi urs trata bolile aparatului repirator şi apăra contra degerărilor. Contra răcelilor şi reumatismelor erau folosite şi blănurile. Dese erau cazurile când şi noi-născuţii se înveleau în blană de miel sau oaie.

Specific faunoterapiei era şi sincretismul cumulat de magie şi religie, astfel multe din metodele de lecuire erau însoţite de descântece şi rugăciuni. De ex, pentru ningei i se punea broasca despicată de viu pe ningel şi se rostea urmatoarea formula: „cum moare broasca asa sa moara ningelul”; pentru lecuirea gangrenei se învelea membrul cu o gâscă tăiată zicea:”pasăre albă-codalbă , nu linge bobocii tăi, ci linge pe (numele bolnavului) de boală grea”.

Astăzi organele de păsări , animale şi insecte sunt pentru medicina modernă o sursă de obţinere a multor medicamente: din creierul şi şira spinării bovinelor se extrag substanţe care stimulează funcţia sistemului nervos central; fermentul, extras din mucoasa intestinală a porcilor sau stomacul mieilor şi viţeilor se administrează în cazurile deranjamentelor tractului digestiv; cristalul ochilor de la bovine stimulează respiraţia ţesuturilor şi ameliorează durerile de reumatism.

3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:

Terapia cu organe era practicat atât de întreaga comunite cât şi de persoane specializate, care reuneau în practica sa produsele naturale cu cele ale faunei şi se numeau babe ştiutoare, vrăjitoare, vraci, chirurgi, masajişti. Şi astăzi în special, în regiunile rurale, sunt personae ce continuă să utilizeze produsele animale la tratarea diferitor boli.

Sunt numeroase şi instituţiile medicale ce tratează pe bază de substanţe biologic active extrase din organismele animalelor, peştilor, insectelor. Cele mai multe din ele sunt specializate pe prepararea medicamentelor anticanceroase, produselor cosmetice, implantului de celule anti-îmbătrânire.

Cercetătorul basarabean cu renume mondial, Mircea Ciuhrii, a elaborat tehnologii pentru producerea preparatelor farmaceutice din insecte şi organe de animale, peşti, mai mult ca atât a putut sa vindece două cazuri de virus HIV, hepatite de toate tipurile şi numeroase infecţii herpetice.

4. Descrierea situatiei la zi privind viabilitatea:       

Odată cu apariţia instituţiilor medicale s-a redus aproape simţitor metoda populară de tratament, dar cercetarile ulterioare confirmă importanţa deosebită a produselor animale pentru viaţa oamenilor. Actualmente pe la sate se utilizează frecvent untura de bursuc în bronşite şi pneumonii; cărnea de câine în tuberculoză, excrementele de vacă în tratarea “bubii negre”.

Anual, în lume se extrag câteva tone de insulină din organele bovinelor şi porcinelor. Pancreasul porcinelor se foloseşte la producerea preparatelor ce tratează pancreatitele acute şi pentru scăderea tensiunii arteriale; din sângele de bovine, se produc preparate care dizolvă trombele şi dilată vasele sanguine; din limfocite se obtin preparate ce maresc rezistenţa organismului la diferite tipuri de infecţie.

5. Data inventarierii, specialistul:

27.12.2010 Natalia Gradinaru, cercetator stiintific, Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Stiinte a Moldovei.

6. Referinte la literatura, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhiva, diferite imagini:

Bologa V. L. Etnoiatrie – iatrosofie//Despre medicina populara Romaneasca. Bucuresti: Editura Medicala, 1970.

Dragos V. Organoterapia în medicina populară românească. Cluj, 1929

Rautu R. Rationalitatea  actului mantic ca act de comunicare // Apararea sanatatii ieri și azi: studii, note si documente. București: Editura Medicală, 1984.

Popescu A. Gh. Terapeutica populara in patologia externă. Cluj, 1927.

Candrea I.- Aurel. Folclor medical roman comparat: privire generală. Medicina magică. Bucuresti: Casa scoalelor, 1944.

Marian S.F. Insectele în limba, credinţele şi obiceiurile Românilor. Bucureşti 1903.

Subscribe to Fluxuri Distribuţie